sâmbătă, 16 martie 2013



Cap. IV/Legea 329/2009 o lege discriminatorie...

Cap. IV/Legea 329/2009 o lege discriminatorie...
DOMNULE PRESEDINTE, 
Ma numesc BACIU EMANUEL-sunt ofiter in rezerva- si imi exprim nemultumirea cu privire la reglementările din Legea nr. 329/2009, prin care s-a stabilit că pot cumula pensia cu salariul numai pensionarii a căror pensie nu depăşeşte salariul mediu brut pe economie, respectiv 2223 lei.
Apreciez ca prin prevederile art. 17, art. 18, art. 20, art. 23 si art. 25 din Legea nr. 329/2009 si prin Instrucţiunile Ministerului Muncii, publicate în Monitorul oficial nr. 805 din 25 .11. 2009, au fost încălcate următoarele dispoziţii legale:

- prevederile Constituţionale din: art.15 al.2 (Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile); art.16 al 1(Cetăţenii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări); art.20 alin.1 şi 2 (Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte); art.21 al. 1 şi 2 (Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime; Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept); art. 41 al. 1(Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de munca este liberă); art. 44 (Dreptul de proprietate privată); art. 47 al.1 şi al. 2 (Dreptul la trai decent şi la pensie); art. 53 al.1 şi al.2 (Interzicerea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi); art.148 alin.2 şi 4 (Prioritatea prevederilor tratatelor Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne) şi art. 153 lit. c şi lit. f (Stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, respectiv Crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii);
- art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
- art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
- art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea oricărei discriminări;
- art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii;
- art. 2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
- art. 6 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă;
- art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
- art. 1 punctele 2 şi 4, art. 20, 23 şi art. 24 din Carta Socială Europeană din 3 mai 1996;
- art. 6 din Tratatul Uniunii Europene.
Prevederile art. 17, art. 18, art. 20, art. 23 si art. 25 din Legea nr. 329/2009 sunt discriminatorii şi neconstituţionale, contravenind jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin prisma cauzei ”Buchen contra Cehiei” din anul 2002. În acest sens s-a exprimat Avocatul Poporului (adresa nr. 108 din 7 ianuarie 2009 şi declaraţia din 18 .11. 2009), Preşedintele Senatului (adresa nr. I 771 din 13 octombrie 2009) şi Curtea Constituţională (decizia nr. 82/2009), precizându-se că: ”Noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, iar suspendarea dreptului la pensie încalcă dreptul la proprietate privată; dreptul la muncă al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale; actul normativ criticat nu poate desfiinţa un drept câştigat, de vreme ce dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie”.
În acelaşi timp se încalcă unele decizii ale Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene de la Luxemburg şi câteva principii ale Uniunii Europene.
Limitarea cumulului pensiei cu salariul a mai fost prevăzută în două acte normative, dar Curtea Constituţională a decis că aceste reglementări reprezintă aspecte de discriminare şi neconstituţionalitate.
Astfel, în Decizia nr. 375/2005 referitoare la Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, Curtea Constituţională a decis că sunt neconstituţionale prevederile legale care interziceau cumulul pensiei cu salariul magistraţilor reangajaţi pe aceeaşi funcţie. Curtea Constituţională a motivat că ”Acest text al legii conţine o dublă discriminare a judecătorilor şi procurorilor care beneficiază de pensie de serviciu, contravenind flagrant principiului egalităţii în drepturi prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţia României”. S-a mai precizat că ”În absenta oricărei raţiuni a discriminărilor menţionate, ar putea rezulta concluzia, inacceptabila şi absurdă, că legiuitorul a instituit o sancţiune pentru judecătorii şi procurorii care s-au aflat în serviciul justiţiei timp de cel puţin 25 de ani - durată prevăzută pentru acordarea pensiei de serviciu - şi anume aceea de a nu putea beneficia de această pensie în cazul în care prezenţa lor în aparatul judiciar ar mai fi utilă sau eventual, necesară”. (Decizia nr. 375/2005, lit. j, publicată în Monitorul oficial partea I-a, nr. 591 din 8 iulie 2005).
Acelaşi aspect a fost analizat în Decizia nr.82/2009 referitoare la neconstituţionalitatea OUG nr.230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, care stabilea limitări similare cu cele din actuala lege. Curtea Constituţională a apreciat că ”Unele aspecte din acel act normativ pun în discuţie constituţionalitatea extrinsecă a actului normativ, în timp ce altele se referă la conţinutul reglementării în sine”. S-a mai apreciat că ”Acest act normativ afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi dreptul la pensie, contravenind astfel art. 115 alin. (6) din Constituţie...”.
În final s-a statuat că ,,Interdicţiile şi obligaţiile impuse prin ordonanţă afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art. 41 din Legea fundamentală”. Luând în considerare prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, în conformitate cu care ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie, Curtea Constituţională a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 sunt neconstituţionale, deoarece afectează drepturile fundamentale menţionate mai sus. Faţă de cauza de neconstituţionalitate astfel reţinută, Curtea Constituţională a apreciat că nu mai este cazul să se examineze şi celelalte motive de neconstituţionalitate invocate de Avocatul Poporului (Decizia nr.82/2009 publicată în Monitorul oficial partea I-a, nr.33 din 16.01.2009).
De altfel, se statuează în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Dispoziţiile legii încalcă drepturi fundamentale, fără a exista realmente vreuna din cauzele care provoacă criza invocată de guvern, deoarece criteriul esenţial în reducerea cheltuielilor vizează lipsa de eficienţă şi eficacitate existentă la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei centrale şi locale şi nu învăţământul universitar.
I. Aspectele de discriminare din Legea nr. 329/2009 constau în următoarele:
1. Discriminarea se realizează în primul rând între cei care lucrează la stat şi cei care lucrează la privat , pentru că la cei din urmă nu există nici o interdicţie de a cumula pensia cu salariul.
2. Discriminarea persoanelor cu pensii care depăşesc salariul mediu brut pe economie (2223 lei în anul 2013), reprezintă o altă componentă a discriminării.
Art. 17 din Legea nr.329/2009 limitează dreptul la muncă, impunând încetarea forţată a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu, constând în nivelul pensiei nete aflate în plată. Nu se poate decide în mod arbitrar ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindcă a muncit mai mult, să fie privată, pe acest motiv, de plata pensiei sau a altor câştiguri legale. Prin această reglementare absurdă se ajunge la situaţia discriminatorie ca dintre mai mulţi pensionari cu acelaşi venit salarial, cei care au lucrat mai puţin sau în domenii nesemnificative înainte de pensionare, să realizeze câştiguri mai mari, deoarece pot cumula salariul cu pensia.
Persoanele care ar avea dreptul să ceară periodic recalcularea pensiei pe baza noilor contribuţii CAS, ar fi împiedicaţi să o facă, pentru a nu le creşte pensia peste nivelul de 2223 lei, aspect care este discriminatoriu în raport cu alţi pensionari.(Judecătorii C.C.R.,parlamentari,primari,magistraţi...)
Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care depăşesc în prezent această limită încalcă dreptul la proprietate privată al acestor persoane, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata realizării altor câştiguri, cum a decis CEDO în cauza Buchen contra Cehiei, din anul 2002.
Acest criteriu este arbitrar, axat pe nivelul pensiei nete aflate în plată, recalculat la diferite intervale de timp pe baza unor indicatori economici, fiind nerelevant faptul dacă această depăşire este de numai câţiva lei sau mult mai mare. La următoarele stabiliri a nivelului acestui plafon este posibil ca unii dintre noi să se situeze în limita admisă de lege, iar altora să le fie redusă pensia la cuantumul care ar determina renunţarea la aceasta în favoarea ramanerii in serviciu. Pentru aceste persoane nu a fi posibilă reintegrarea pe postul anterior, deoarece legislaţia nu reglementează o astfel de procedură.
Aspecte de discriminare au apărut şi după intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor, fiind previzibilă reducerea cuantumului acestora. Este posibil ca unele pensii să scadă sub limita admisă pentru cumul, iar altele să se reducă semnificativ, determinându-i pe titulari să opteze pentru renunţarea la aceasta în favoarea salariului, aspect care nu va mai fi posibil din cauza încetării unilaterale a contractului de muncă. Este nelegală, neechitabilă şi ilogică interzicerea cumulului în cazul celor care au obţinut pensii mai mari pe baza vechimii îndelungate în muncă sau a câştigurilor salariale mari, în special dacă aceştia beneficiază de pensii calculate pe baza contribuţiei efective la fondul de pensii.
Discriminarea este mai evidentă în cazul celor care depăşesc cu puţin plafonul de actual de 2223 lei, fiind obligaţi să renunţe la unul din cele 2 venituri. Pentru o situaţie nediscriminatorie, legiuitorul trebuia să acorde tuturor dreptul de a cumula salariul cu pensia plafonată la salariul brut pe economie sau cu pensia recalculată pe baza contribuţiei individuale efective la fondul de pensii.
3. Discriminarea unor categorii de pensionari există şi în raport cu persoanele care nu
s-au pensionat şi pot cumula salariile pe baza Deciziei nr. 1414/2009 a Curţii constituţionale, care a decis că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu poate interzice cumulul de salarii în cazurile în care Legea fundamentală admite în mod expres cumulul de funcţii.
Acestora li se permite cumulul. Din acest punct de vedere se poate constata că a fost încălcat principiul egalităţii şi nediscriminării, atâta timp cât există posibilitatea ca judecătorii şi procurorii care încă nu şi-au depus deciziile de pensionare, să cumuleze venitul salarial realizat din această activitate cu venitul realizat din exercitarea unei activităţi în învăţământul superior
4. Discriminarea mai există în raport cu persoanele exceptate de Curtea Constituţională de la interdicţia cumulului, respectiv persoanele pentru care durata mandatului este stabilită în Constituţie. Curtea Constituţională a motivat că ”Legea fundamentală stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării funcţiei, în condiţiile art. 18-20 din legea criticată, este incompatibilă cu dispoziţiile constituţionale arătate”.
In dispozitivul Deciziei nr.1.414/2009 Curtea Constituţionala a declarat Legea nr.329/2009 ca fiind conformă Constituţiei, motivând că „nici o dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sa aibă o raţiune licită”. Cu toate acestea, fără a expune raţiuni licite, Curtea Constituţională a exclus de sub incidenţa legii anumite persoane. Astfel, regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuieli bugetare” nu se aplică în cazul persoanelor pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie, adică, pensionarii care deţin în acelaşi timp una din următoarele funcţii remunerate de la Bugetul de stat: preşedintele României, senatorii şi deputaţii, membrii CSM, membrii Curţii de Conturi, membrii Curţii Constituţionale şi Avocatul Poporului.
În cazul unui tratament nediscriminatoriu, persoanele respective ar trebui să renunţe la pensie, în cazul continuării funcţiei pentru care au mandat, pentru că deţinerea unei funcţii corelată cu mandat nu constituie un criteriu care a stat la baza Legii nr. 329/2009. Tratamentul diferenţiat nu este justificat în raport cu numeroasele categorii de persoane afectate sub diferite aspecte de Legea nr. 329/2009.
5. Discriminarea în raport cu persoanele care activează la entităţi particulare în general, se manifestă prin avantajarea acestora din urmă, prin acceptarea cumulării veniturilor în orice limite. Dacă era previzibilă apariţia acestei legi, unele persoane aveau opţiunea şi posibilitatea de a se angaja în domeniul privat, care era mult mai accesibil în perioada anterioară.
6.Discriminarea se manifestă şi prin încălcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalităţii de tratament, consacrate prin art.4 din Legea nr. 75/1999 şi prin Directivele C.E. nr.75/117/1975 şi nr.2000/750/27 noiembrie 2000, prin Protocolul nr.12 la Convenţia privind Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 100/1951.
7. Discriminarea se mai realizează sub aspectul încălcării art. 20, 23 şi art. 24 din Carta Socială Europeană din 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr.484/2001. Prin acestea s-a recunoscut dreptul la egalitate de şanse şi de tratament fără discriminare cu privire la: accesul la angajare, protecţia împotriva concedierii, evoluţia carierei, promovarea şi dreptul persoanelor vârstnice de a rămâne cât mai mult timp în activitate.
Art. 6 din Tratatul U.E şi 16 alin. 1 din Constituţia României interzic orice tip de discriminare indiferent de criteriul pe care este fondată. Discriminarea este considerată ca un factor ce poate submina îndeplinirea obiectivelor Tratatului Comunităţii Europene, în special atingerea unui nivel înalt al ocupării forţei de muncă şi al protecţiei sociale, creşterea standardului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială.
Este discriminare orice încălcare a principiilor din Protocolul 12 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; din Tratatul de la Amsterdam din anul 1999; din Carta drepturilor fundamentale a UE; din Recomandările de politică generală în domeniul discriminării ale Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI); din Constituţia României, din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi din Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea OG nr. 137/2000.
Principiul nediscriminării este perceput în U.E. ca element esenţial în eforturile pentru asigurarea respectării şi promovării drepturilor omului.
Conform reglementărilor şi jurisprudenţei, constituie discriminare orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi.
Combaterea discriminării se bazează pe respectarea principiilor egalităţii, care presupune respectarea drepturilor omului şi egalitatea şanselor pentru toţi cetăţenii, al politicii afirmative care reprezintă un set de acţiuni pozitive pentru eliminarea excluziunii sociale a unor categorii de persoane supuse discriminării, al solidarităţii care urmăreşte realizarea coeziunii sociale a cetăţenilor, al parteneriatului care implică pe toţi actorii sociali să acţioneze direct sau indirect împotriva discriminării, şi al transparenţei, conform căruia trebuie menţinută cooperarea cu societatea în procesele de elaborare a reglementărilor şi de luare a deciziilor.

II. Aspectele de neconstituţionalitate constau în următoarele:

1. Prin prevederile enunţate anterior din Legea nr. 329/2009 este încălcat principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 7 din Convenţia Europeană şi de art. 15 al. 2 din Constituţie, în care se prevede „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
Cu privire la acest aspect Curtea Constituţională a decis anterior că Guvernul nu este împiedicat să promoveze o lege cu privire la cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile din muncă, dar cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, a principiului neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi (Decizia nr.82 din 15.01.2009, citată anterior).
De asemenea, în Decizia nr. 375/2005 lit. h, în care s-a analizat şi constituţionalitatea art. 72-80, art. 81 alin. (1)-(7) şi art. 83-86 din Legea nr. 303/2004, Curtea Constituţională a stabilit că „Noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare”, aspect care este valabil în privinţa cumulului pensiei cu salariul.
La evaluarea acestei situaţii mai trebuie să se ţină seama de prevederile din Carta Universală a Judecătorului, adoptată de Asociaţia Internaţională a Judecătorilor cu prilejul Reuniunii de la Taipei, în 17 noiembrie 1999, care prevede, la pct. 8, că „Nu poate avea efect retroactiv nici o modificare a aspectelor referitoare la pensionarea judecătorilor”.
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, a prevăzut mod expres, prin art. 11, că "Durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranţa lor, remuneraţia corespunzătoare, condiţiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege".
Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a decis în mai multe speţe cu privire la neretroactivitatea actelor juridice, începând cu cauza Neumann (17/67 din 13 decembrie 1967).
În acelaşi sens a decis cu privire la respectul drepturilor dobândite şi imuabilitatea situaţiilor juridice subiective (Cauza Gesamthochschule Duisburg, 234/83 din 29 ianuarie 1985 ; Cauza Verli Wallace, 159/82 din 22 septembrie 1983); principiul bunei-credinţe impus instituţiilor atât în domeniul administrativ cât şi în domeniul contractual (Cauza Van Lackmüller, 43/59 din 15 iulie 1960) şi principiul protecţiei încrederii legitime (Cauza Tomadini, 84/78 din 16 mai 1979). S-a decis că este admisibil efectul retroactiv al legii civile numai în cazul cumulării a două condiţii, constând în faptul că „retroactivitatea este probabilă sau previzibilă”, şi „cei interesaţi au fost informaţi iniţial asupra adoptării unor măsuri viitoare cu caracter retroactiv” (Cauza Bosch, din 6 aprilie 1962).
2. Mai este încălcat principiul interdicţiei restrângerii unor drepturi sau libertăţi, garantat prin prevederile art. 53 din Constituţie, care stabileşte că ”Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii”.
Conform art. 5 din Tratatul U.E între scopul vizat şi actul adoptat de autoritate trebuie să existe o justă proporţie.
Condiţionarea exercitării acestor drepturi nu se justifică pe nici una din cazurile la care se referă Constituţia, Convenţia Europeană, Tratatul U.E sau Convenţia Naţiunilor Unite. Motivarea conform căreia reglementarea este impusă de Comisia Europeană şi de FMI nu justifică situaţia de pericol public care ar putea fi creată prin suspendarea dreptului la pensie ori prin interdicţia continuării contractului de muncă, întrucât atât veniturile din pensie şi din salariu au consistenţa drepturilor băneşti cuvenite.
De altfel, nu a fost dată publicităţii şi nu s-a expus părerea motivată a organismelor europene, pentru a se identifica raţiunea adoptării acestei reglementări contrare Constituţiei şi drepturilor fundamentale.
Cumularea pensiei de serviciu cu veniturile realizate este permisî conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care prevede la Art. 26 alin. (1) posibilitatea de a cumula pensia cu salariul inclusiv în domeniul public. Acelaşi lucru prevede şi Ordonanţa 7/1998 . )Au fost abrogate de L 263/20010...
Atât dreptul la pensie cât şi dreptul de a mi se fi încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată reprezintă drepturi câştigate prin muncă, prin îndeplinirea unor standarde ştiinţifice legale şi pe bază de concurs, iar obligaţia stabilită prin lege de a renunţa la unul din aceste drepturi, ori dispunerea încetării unilaterale a contractului de muncă, reprezintă abuzuri ale statului şi angajaotorului, precum şi o îngrădire a exercitării unei activităţi.
Dreptul la pensie şi dreptul la desfăşurarea unei activităţi în baza unui raport de muncă, sunt drepturi câştigate raportat la momentul dobândirii acestora. Restrângerea acestora în condiţiile art.17-22 din Legea nr.329/2099 este evidentă, deşi în conformitate cu art.53 din Constituţie exerciţiul unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune pentru condiţiile excepţionale enumerate în mod limitativ.
Dreptul de a continua activitatea s-a născut în baza contractului de muncă încheiat ex illo tempore, subsemnatul onorând toate obligaţiile derivate din legea incidentă acestui domeniu de activitate şi îndeplinind sarcini specifice activităţii si fisei postului.
3. Este încălcat şi dreptul la un nivel de trai decent, garantat de art. 47 al.1 şi al. 2 din Constituţie, care prevăd că ”Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltarea economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent’’, respectiv că ,,Cetăţenii au dreptul la pensie’’.
Măsurile legislative contravin flagrant jurisprudenţei CEDO (a se vedea cauza Buchen contra Cehia din anul 2002, în care s-a precizat că ,,Interdicţia cumulării salariului cu pensia echivalează practic cu o expropriere’’).
Curtea a decis în mod similar cu privire la încălcarea art.1 din Protcolul 1 al Convenţiei Europene, distingând între sintagmele „a fi lipsit de bun” şi aceea de „reglementare a folosinţei acestui bun” (Cauza: Sporrong şi Lonnroth c-a Suedia).
4. Se încalcă şi art. 135 lit. f, care prevede crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Aceste drepturi sunt afectate prin măsurile impuse de Legea nr. 329/2009, în special dacă se are în vedere perspectiva reducerii semnificative a cuantumului pensiilor speciale, prin adoptarea noii legi a pensiilor.
Dreptul la venituri rezonabile este un drept complex care implică şi cumul pensiei cu salariul.
5. Mai este încălcat dreptul la muncă, consacrat prin art. 41 din Constituţie, care stabileşte; ”Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă”.
Prevederile art.17-22 din Legea nr.329/2009 îmi afectează dreptul la muncă, întrucât limitarea posibilităţii de a-mi desfăşura activitatea în cadrul pe baza unui contract de muncă reprezintă limitarea dreptului fundamental la muncă.

In concluzie, interzicerea cumulului pensiei cu salariul obţinut dintr-o altă activitate încalcă principiul neretroactivităţii legii, principiul păstrării drepturilor câştigate, protecţia specială datorată bunurilor reclamanţilor şi drepturile fundamentale ale omului.
În temeiul art.193 din O.G. nr.137/2000 este necesar a se sesiza Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu propunerea de a constata aspectele de discriminare şi de a se propune iniţierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi.

Am onoarea sa va salut,
Col.® BACIU EMANUEL
Str. Orizontului Bl.2, Sc. B, Ap.6
BACAU Cod 600120
Tel 0727587181;0752205591