Opinii ale sindicalistilor militari - Col. (r) Daniel Barbu si Col. (r) Feraru Cornel
Col. (r) Daniel BARBU - "GURKHA 2"
danielbarbu59@yahoo.com
Revin foarte tîrziu, ce e drept, cu acest material ce se dorește o continuare mai apăsată a celor „Cîteva gînduri pentru gourkha” pe care le-am așternut digitalicește, duminică, 24.02.2013. „La gura sobei”, potrivit expresiei, plesnind de un intens fior poetic neaoș, a unuia dintre comentatori. Anonim, desigur.
Spunea colegul nostru: „Bai cit venin varsati voi pe aici ,este deajuns sa arunce unul nu mai conteaza cum il cheama si ce a facut in armata o piatra un articol gindit la gura sobei duminica ca va si aruncati in fel de fel de comentarii care de care mai stupide”. Și avea dreptatea sa în partea cu stupizenia. Precizez că nu am intervenit nici în spiritul, nici printre literele frazei atît de elevate pe care am reprodus-o, recunosc, fără acordul autorului. Cu scuzele de rigoare. O minimă observație, totuși – chiar contează și cum ne cheamă și, mai ales, ce-am făcut prin Armăți, deoarece abia asta ne definește și ne dă credibilitate.
Ca unul ce emite idei aiurea în tramvai prin spațiul public – nu de azi, de ieri - și își mai și permite „luxul” de a le asuma cu grad, nume și prenume, îmi imaginez, din capul locului, că pot provoca reacții dintre cele mai diverse. Ideea scriiturii mele ar fi tocmai aceasta. De a sprijini oamenii să se exprime, de a-i întărîta să iasă din lehamitea specifică pensionarului militar tipic, de a-i încuraja să se manifeste. O fi bine, o fi rău? Eu, încă, mai încerc. Fiindcă s-a contat prea mult pe dezgustul nostru funciar în fața batjocurii și se așteaptă să ne consolidăm și mai abitir poziția de „mare mută”. Surdă și oarbă, aș mai adăuga eu.
Chestia cu săditul în mințile militare a ideii de acțiune deranjează, însă, deoarece, așa cum se pare că i-ar foarte prii precitatului nostru coleg - și multor altora amorțiți în același curent filosific - bine ar fi ca doar să zăcem într-o profundă și perpetuă stare de prostrație. Cuminței, bolînzi, așternuți prin fața sobei, pe băncuțe, la telejurnal și la cititul presei oficiale. Și să așteptăm – „cu răbdare”. Căci, nu-i așa, nu e momentul, dar „sînt promisiuni”. Nu despre răbdare este însă vorba aici și nici despre neînțelegerea faptului că mulți dintre cei din jurul nostru o duc mai rău. Cred că, din acest punct de vedere, noi avem, poate, printre cele mai mari potențiale de compasiune și o capacitate imensă de empatie. Am fost educați pentru și am chiar practicat așa ceva. Unii.
Dragi camarazi, recunosc sincer că nu cunosc în ce stare sînt negocierile privitoare la pensii și dacă mai există așa ceva. Și, n-o să credeți, nici ce mai face SCMD. Ratele mi-au depășit valoarea pensiei. Merg și eu cu valul. N-am habar nici cum a evoluat cadrul normativ și nici anume ce perspective se deschid, ori se obturează. Activitatea mea foarte plină din ultima perioadă – slavă Domnului - m-a cam rupt de realitatea internă. Citesc, de aceea, rîndurile pe care le așterneți cu furie și mă foarte minunez de vehemența reacțiilor. Esența este - sus ținta, jos Dogaru! Nu prea înțeleg mare lucru din asta, dar mă voi informa. Situația, la acest moment, însă nici nu contează prea mult în contextul a ceea ce voi scrie în continuare.
Pe mine mă frămîntă, în prezent, cu totul și cu totul alte probleme, în care se absorb, desigur, și cele privind pensiile noastre. Este vorba despre aspecte cu bătaie puțin mai lungă și care vizează însuși sistemul politic găunos, putred, corupt și năimit peste puterea suportabilității, precum și modul interesat - dezastruos – în care este condus Statul Român.
Fiindcă, dragi camarazi, bolnav nu este numai sistemul nostru de pensii – are doar un banal guturai. Tot mai bolnavă și grav suferindă este societatea românească, în întregul său. În care, probleme capitale, cum sînt drepturile și libertățile cetățenești, instituțiile fundamentale ale statului de drept, averea națională se pot pune nonșalant în discuție, ca la tarabă, între derbedei notorii, la un whisky on the rocks. Și se poate redesena, oricînd, „la plesneală”, întregul portativ de pe care ar trebui să susure, în armonie, notele ce compun simfonia pașnică și melodioasă a sufletului românesc. În locul sonorității divine, liniștea și pacea văzduhului Patriei sînt sfîșiate de grohăituri afone - porci de javre cu rîturile tocite de atîta scurmat reciproc prin gunoaie și cururi puturoase.
Este făcută surcele, de acum, scara de valori ce îl urca firesc în viață, în locul hărăzit de soartă, pe fiecare om din Țara aceasta. Unul care a arat 40 de ani ogorul – fapt absolut remarcabil și onorant peste poate, dar limitat ca impact social global – se întreabă, firesc din perspectiva sa, care este diferența între el și un universitar. Căci, doar, amîndoi au lucrat aceeași 40 de ani – am ascultat o conversație aprigă pe această temă într-un 336. Recunoașteți tema, nu-i așa? Iar tinerii ne pleacă aiurea, la mai binele sugerat de Președinte. Ca să se lichideze definitiv elitele naționale. Măcar că, așa cum citeam într-un articol privind niște „amărîți” de olimpici internaționali, spuneau ei că există suflete de români care ar renunța în Elveția la salarii de 100000 de euro pe an pentru 40000 acasă. Să poată face și ei ceva bun pentru Țară. Cînd auzi așa ceva, te gîndești că, totuși, nu e chiar totul pierdut, cum ar vrea unii. Altfel, îți vine să muști din pumni a furie și neputință.
S-a distrus simțul măsurii, fapt inițiat de la chiar nivelul cel mai înalt al conducerii statale. De aici s-a semănat dihonia între români. Aici s-au regizat scenariile de asmuțire a categoriilor sociale unele împotriva celorlalte - să se aleagă praful de coeziunea națională. Pentru voturi, ca să mai stea ei cocoțați la robineții cu bani, căci asta este miza supremă! Este, de fapt, acțiunea cea mai ciminală și sălbatică îndreptată împotriva poporului român! O faptă, rețineți, imprescriptibilă! Și nimic nu rămîne nepedepsit! Vezi treaba cu zidul de la Tîrgoviște, 1989. Pe acest fond, s-au fracturat legăturile umane și s-a dat semnalul dușmăniei generalizate româno - române. Războiul continuă.
Circulau prin mediile naționale oarece știri despre înțelegeri oculte, în desfășurare, privind impunitatea (în împrejurări speciale, prevăzute doar de legea „părților”) ce ar urma să-i fie acordată Președintelui de către Ponta. Eu, sincer, nu cred. Dacă era să se realizeze niscai pacte, acestea au fost deja parafate, ceea ce se vede cu ochiul liber. Președintele nu are nevoie de așa ceva, deoarece, el, „ca simplu cetățean”, face față, cu „succesurile” sale cu tot, oricărei confruntări cu justiția și nu numai, pe orișice temă din „listă”. Ponta are, totuși, un mandat limitat și cine-i poate oferi lui însuși garanții. Iar, în esență, situația stă taman pe dos – Președintele mai slăbește cîteodată zgarda.
Ponta și-a modificat din mișcare programul politic și, în prezent, nu mai respectă nici măcar înțelegerile electorale ferme, darmite promisiunile de campanie. Alo, despre ce glumițe cu „promisiuni” pomeneai, domnule coleg „Antonim”? Pe Imberb cred că nu-l mai interesează nici propriul partid, iar Uniunea este cam șolie și precară. Așa se pierd, de regulă, și alegerile și puterea. Das Bubi - Ponta uită că scrutinul, are, totuși, repetabilitate chiar și în România, iar la noi mai există și prostul obicei că guvernele nu au viață prea lungă. Oricum, situația clasei politice actuale sau ce se înțelege prin alcătuirea aceasta secționată in integrum de interese transversale exagerat de „ciudate”, trebuie analizată foarte temeinic. Consanguinitatea împinsă la limite – fecundări in vitro, clonări, violuri, sex în grup fără protecție, sciziparitate etc. - a dus la uniformizare și aplatizare. Nu observați că toți seamănă între ei, că au aceleași apucături nenorocite, accentuate cu fiecare nou mandat? Homo politicus feseneus.
În fine, o ipoteză asupra posibilei încrîncenări a uneperizilor și a organizațiilor satelite acestui partid de dimensiuni „cosmice”. Tot gura tîrgului glăsuia că la MApN, unele măriri substanțiale de pensii și acordarea de grade cu lopata mare de intendență s-ar fi făcut pe binecuvîntate criterii de partid. Ar fi putut, oare, dl. Oprea să facă așa ceva, doar ca să cîștige voturi? Ori să dea de-a azvîrlita cu grade pentru același motiv ticălos, de-am ajuns colegi cu toți flașnetarii? Eu nu cred în ruptul capului! E un om de mare onoare! Imaginați-vă, totuși, ce chițăituri ar declanșa o reșapare a revizuirii recalculărilor de pensii în cazul politrucilor de tip nou?
Ce ar fi de făcut, totuși, la modul general vorbind:
a) Ieșirea, prin eforturi individuale și de grup, din starea de comă indusă. Personal, aș renunța la Imnul „Deșteaptă-te Române!”. Acesta conține, în sine, o sugestie foarte puternică – sîntem un neam de adormiți, ce se prelinge prin istorie cu ochi cîrpiți de somn. Ne tot lălăim noctambulic unii altora îndemnuri, dar nu ne putem aduna să dăm piept, pe trezie, cu realitatea. Căscăm, la nesfîrșit, de ne trosnesc fălcile.
b) Aflarea Căii – trecerea în regim de program politic – etapa sindicală a cam expiat, după mintea mea - „+”.
c) Organizarea - Țara e plină de români zdraveni la cap, serioși, onești, care, însă, vomită abundent cînd văd ce se întîmplă împrejur și, din principiu, se țin departe de latrina politică actuală. Ai cărei ocupanți, de aceea, se și numesc „latrones”. Ar trebui să fie numai oameni noi, nevăzuți, necunoscuți – făcuți și nu importați - adică un grup ce să viseze în roșu, galben și albastru.
d) Acțiunea – mai sînt încă patru ani pînă la viitoarele alegeri parlamentare de drept. Suficient.
e) Conducerea – reindigenizarea și renaționalizarea puterii.
Mulți vor întreba: cine ești tu, „băi”, să-ți dai cu părerea? Ce ne-nteresează frămîntările tale? Te făcuși analist, bre. Parcă n-avem destui – geme Țara. Așa este, avem un număr imens pe metru liniar și pe minut. Numai că eu - spre deosebire de mulți dintre ai noștri, care tac zgomotos în barbă - am optat, dacă nu chiar pentru activism, măcar pentru a-mi expune opinia. Cui nu-i place, să nu citească, să mute canalul. Și să viseze, ușor ca pana și liber de sarcini, la promisiunile politicienilor civili și militari. Fiindcă așa s-a ajuns aici – io promit la mișto, tu crezi ca boul, el tace ca prostul, noi moțăim ca vacile încălțate în bocanci, ei fac - ce vor, căci sînt băieți isteți! Chiar sînt, că au cu cine.
Și, dragi colegi, poate aveți, totuși, nume și grade, ceva, acolo, ce-o mai fi rămas pe la fundul sacilor de merindeni și grenăzi... Nu se poate să ne cheme chiar pe toți Anonim, că doar nu sîntem în Cronica lui Anonymus, ori prin bancul cu apelul de seară în Afganistan: Ali Mohamed – ’zent!; Ali Yusuf – ’zent!; Alioșa – ’zent!, ’zent!, ’zent!.....Vă e, cumva, rușine cu ele? Ori numai frică?
Col. (r) Cornel FERARU - "Domnului colonel Valeriu Pricina"
cornel_fer@yahoo.com
Va stimez in mod sincer si va multumesc pentru excelenta reprezentare pe care o asigurati SCMD, inclusiv mie, ca ofiter in rezerva si membru al SCMD.
Apreciez ca forma cea mai corecta de raspuns la efortul dvs si a intregii conduceri SCMD in apararea intereselor si prestigiului nostru este semnalarea respectuoasa si argumentata a oricaror elemente care ar putea ajuta la prevenirea eventualelor erori. Este si o forma de aparare a liderilor si o contributie la consolidarea prestigiului acestora.
Ati aparut in seara zilei de 11.04.2013 la emisiunea Antenei 3 (Razvan Dumitrescu), in care ati avut colega de platou pe d-na ministru Mariana Campeanu.
In opinia mea, afirmatiile dvs in apararea politicianului Oprea sunt cel putin greu de inteles, fiind, in unele parti, preluari ale cliseelor basesciene: ca acum "ne ajuta", ca avem un dialog util cu domnia sa, ca s-a opus diminuarii pensiilor militare, ca a "inventat" criterii si standarde pentru a creste pensiile unora, ca celor mai multi li s-au dat pensii marite (pentru care ar trebui sa fie recunoscatori) etc.
Cu toate eforturile mele de a lua in considerare inclusiv ratiuni de ordin"diplomatic", nu pot eluda urmatoarele scurte enunturi, pe care le supun si atentiei dvs:
-datoria ministrului apararii este de a apara interesele legitime ale institutiei si ale tuturor militarilor. Cand a primit o comanda politica impotriva acestor interese avea la dispozitie si varianta demisiei efective. NIMENI NU IL PUTEA OBLIGA SA RAMANA, DACA NU AR FI FOST ORI AVID DE PUTERE, ORI SANTAJABIL, ORI SI UNA SI ALTA (valabil si pentru actualul sef al SMG, care a acceptat numirea in functie impotriva multor criterii);
-in mod evident, deciziile de recalculare au vizat interese electorale SI DE DOMINATIE PRIN POLITICI NEGATIVE, puse in slujba intereselor personale Basescu. Cei mai multi in oricare armata sunt, in mod normal, subofiterii. "Umfland" prin "inginerii" de personal pensiile acestora s-a asigurat indepartarea celor mai multi dintre acestia de la interesele comune (Divide etimpera, in anul 2010!). CEL MAI GRAV, S-A AFECTAT COEZIUNEA ARMATEI SI A REZERVEI, CARE, DE FAPT, A FOST DESFIINTATA. Au ramas doar obligatiile la razboi. Au fost crunt nedreptatiti cei mai valorosi ofiteri ai armatei, care in mod legal, pe baza legii elaborate cu sprijin NATO primeau, pe merit, pensii mai mari. Asta inseamna ca ministrul a fost corect, priceput si un mare erou care si-a onorat mandatul ? Cum intelege un civil manevra aceasta cu "merite si criterii" inventate peste noapte ?...;
-incepem sa uitam ca la vremea respectiva cadrul legal incuraja trecerea in rezerva dupa min 30 de ani de activitate, cu pensia intreaga. Sub efectul "crizei" ni s-a reprosat apoi ca nu am efectuat stagiul militar complet si s-au inventat alte cerinte, care s-au aplicat retroactiv., impotriva oricariei ratiuni. ASTA-ICRIMA DOMNULE COLONEL SI BATAIE DE JOC IN ACELASI TIMP, VA ROG SA NU UITATI !
-am trecut in rezerva in conditiile in care munceam efectiv in SMG 12 ore pe zi si aveam mari datorii la banca. Speram ca avand pensia si muncind in viata civila imi pot intretine familia, si ea lovita de efecte ale crizei. "Ajutorul" din partea regimului Basescu (avand in compunere si PUNR, condus de dl politician Oprea) a venit sub forma Legii 263 care, printre altele, ma si someaza ca dacaam alte venituri provenite din activitati profesionale (nu se distinge daca in sistemul de stat sau in structuri private!) trebuie sa renunt la pensie, adica ladreptul meu. Ce ideologie este asta? ...Rog nu uitati, actualul proiect nu se refera la aceasta aberatie, a carei perpetuare ne afecteaza foarte mult, rapindu-ne orice sansa de a ne descurca prin efort propriu !;
-recalcularea s-a facut sub vechea maniera "hei-rup", cu oameni nepregatiti si cu termene ridicol de scurte ca sa nu se greseasca glosolan. In ian 2011 aveam pensia injumatatita, mai mica decat majoritatea subofiterilor. Domnule colonel, ce a facut Basescu si Oprea din Armata este putin probabil sa se poata repara intr-o generatie. Chiar prin revenirea cuantumului la cel din 2010 pentru cei nedreptatiti, se vor perpetua dezechilibrele si inechitatile din grila de salarii /solde, care nu se pot inlatura decat tot prin suplimentari bugetare-greu de sperat;
-in prezent, guvernul se impotmoleste in probleme false. Ati spus si dvs., fondurile necesare nu sunt mari si exista. Vointa politica? Ne-au trimis destul Oprea sa ne judecam prin tribunale cu propria institutie (explicati, va rog, intr/o ocazie publica, faptul ca, inaintea lui Basescu, asta era la militari impotriva ratiunilor lor pofesionale, exceptiile fiind putine). Acum, cand procesele cu MApNau ramas un fenomen, nu avem de unde recupera banii, timpul si nervii crunt incercati pentru obtinerea drepturilor noastre (reamintiti-va cazul col Irimia Mihai, colegul meu de la Ploiesti!);
Nu am pretentia ca v-am relatat noutati, dar cred ca reamintirea unor aspecte este necesara.
Va rog sa ramaneti la postura si tonul decis, de condamnare a acestor abuzuri. Va mai rog sa mai meditati asupra argumentelor si deciziei de "reevaluare" a personajului Oprea, avand in vedere si faptele, care sugereaza ca acesta ar putea constitui un subiect al justitiei. Intelegem si interesele politice superioare, ale d-lui Ponta si USL, dar in aceste privinte trebuie sa pastram limita! De fapt, cred ca trebuie spus si partenerilor nostri politici: de fapt, ce si cat reprezinta UNPR ? Presupunand ca tot UNPR va trece in opozitie daca se renunta la dl Oprea, cat 0, .. pierde USL? Ne invinge doar calitatea de "nas Oprea"?
Sper sa am ocazia ca, in trecere pe la SCMD, sa va pot saluta cu nealterat respect.
Cu stima si cele mai bune urari,
Cornel Feraru,
Colonel in rezerva,
Ploiesti
Cu toate eforturile mele de a lua in considerare inclusiv ratiuni de ordin"diplomatic", nu pot eluda urmatoarele scurte enunturi, pe care le supun si atentiei dvs:
-datoria ministrului apararii este de a apara interesele legitime ale institutiei si ale tuturor militarilor. Cand a primit o comanda politica impotriva acestor interese avea la dispozitie si varianta demisiei efective. NIMENI NU IL PUTEA OBLIGA SA RAMANA, DACA NU AR FI FOST ORI AVID DE PUTERE, ORI SANTAJABIL, ORI SI UNA SI ALTA (valabil si pentru actualul sef al SMG, care a acceptat numirea in functie impotriva multor criterii);
-in mod evident, deciziile de recalculare au vizat interese electorale SI DE DOMINATIE PRIN POLITICI NEGATIVE, puse in slujba intereselor personale Basescu. Cei mai multi in oricare armata sunt, in mod normal, subofiterii. "Umfland" prin "inginerii" de personal pensiile acestora s-a asigurat indepartarea celor mai multi dintre acestia de la interesele comune (Divide etimpera, in anul 2010!). CEL MAI GRAV, S-A AFECTAT COEZIUNEA ARMATEI SI A REZERVEI, CARE, DE FAPT, A FOST DESFIINTATA. Au ramas doar obligatiile la razboi. Au fost crunt nedreptatiti cei mai valorosi ofiteri ai armatei, care in mod legal, pe baza legii elaborate cu sprijin NATO primeau, pe merit, pensii mai mari. Asta inseamna ca ministrul a fost corect, priceput si un mare erou care si-a onorat mandatul ? Cum intelege un civil manevra aceasta cu "merite si criterii" inventate peste noapte ?...;
-incepem sa uitam ca la vremea respectiva cadrul legal incuraja trecerea in rezerva dupa min 30 de ani de activitate, cu pensia intreaga. Sub efectul "crizei" ni s-a reprosat apoi ca nu am efectuat stagiul militar complet si s-au inventat alte cerinte, care s-au aplicat retroactiv., impotriva oricariei ratiuni. ASTA-ICRIMA DOMNULE COLONEL SI BATAIE DE JOC IN ACELASI TIMP, VA ROG SA NU UITATI !
-am trecut in rezerva in conditiile in care munceam efectiv in SMG 12 ore pe zi si aveam mari datorii la banca. Speram ca avand pensia si muncind in viata civila imi pot intretine familia, si ea lovita de efecte ale crizei. "Ajutorul" din partea regimului Basescu (avand in compunere si PUNR, condus de dl politician Oprea) a venit sub forma Legii 263 care, printre altele, ma si someaza ca dacaam alte venituri provenite din activitati profesionale (nu se distinge daca in sistemul de stat sau in structuri private!) trebuie sa renunt la pensie, adica ladreptul meu. Ce ideologie este asta? ...Rog nu uitati, actualul proiect nu se refera la aceasta aberatie, a carei perpetuare ne afecteaza foarte mult, rapindu-ne orice sansa de a ne descurca prin efort propriu !;
-recalcularea s-a facut sub vechea maniera "hei-rup", cu oameni nepregatiti si cu termene ridicol de scurte ca sa nu se greseasca glosolan. In ian 2011 aveam pensia injumatatita, mai mica decat majoritatea subofiterilor. Domnule colonel, ce a facut Basescu si Oprea din Armata este putin probabil sa se poata repara intr-o generatie. Chiar prin revenirea cuantumului la cel din 2010 pentru cei nedreptatiti, se vor perpetua dezechilibrele si inechitatile din grila de salarii /solde, care nu se pot inlatura decat tot prin suplimentari bugetare-greu de sperat;
-in prezent, guvernul se impotmoleste in probleme false. Ati spus si dvs., fondurile necesare nu sunt mari si exista. Vointa politica? Ne-au trimis destul Oprea sa ne judecam prin tribunale cu propria institutie (explicati, va rog, intr/o ocazie publica, faptul ca, inaintea lui Basescu, asta era la militari impotriva ratiunilor lor pofesionale, exceptiile fiind putine). Acum, cand procesele cu MApNau ramas un fenomen, nu avem de unde recupera banii, timpul si nervii crunt incercati pentru obtinerea drepturilor noastre (reamintiti-va cazul col Irimia Mihai, colegul meu de la Ploiesti!);
Nu am pretentia ca v-am relatat noutati, dar cred ca reamintirea unor aspecte este necesara.
Va rog sa ramaneti la postura si tonul decis, de condamnare a acestor abuzuri. Va mai rog sa mai meditati asupra argumentelor si deciziei de "reevaluare" a personajului Oprea, avand in vedere si faptele, care sugereaza ca acesta ar putea constitui un subiect al justitiei. Intelegem si interesele politice superioare, ale d-lui Ponta si USL, dar in aceste privinte trebuie sa pastram limita! De fapt, cred ca trebuie spus si partenerilor nostri politici: de fapt, ce si cat reprezinta UNPR ? Presupunand ca tot UNPR va trece in opozitie daca se renunta la dl Oprea, cat 0, .. pierde USL? Ne invinge doar calitatea de "nas Oprea"?
Sper sa am ocazia ca, in trecere pe la SCMD, sa va pot saluta cu nealterat respect.
Cu stima si cele mai bune urari,
Cornel Feraru,
Colonel in rezerva,
Ploiesti
