Pasul 1 – a) După primirea noii Decizii, în termen de max. 3 zile calendaristice, te prezinţi/trimiţi la filială unde depui următoarele documente, în 4 exemplare, într-un plic (pe care scrii: numele şi prenumele, adresa de domiciliu şi judeţul și casa de pensii de care aparții):

1.1. - copie după decizia veche de pensie;

1.2. - copie după un talon de pensie cu cuantumul vechi al pensiei;

1.3. - copie după noua decizia de pensie;

1.4. - copie după actul de identitate (copie alb-negru);

1.5. – copie după plicul în care ai primit noua Decizie, pe care să se vadă ştampila poştei cu data de înmânare.

Aceste acte vor însoţi intervenţia avocatului direct la tribunal.

Pasul 1 – b) După trimiterea contestaţiei la comisia de soluţionare a contestaţiilor, imediat după înmânarea de către poştaş a confirmării de primire în care este trecută data şi semnătura reprezentantului comisiei de soluţionare a contestaţiilor, te prezinţi/trimiţi la filială unde depui următoarele documente, în 4exemplare, într-un plic (pe care scrii: numele şi prenumele, adresa de domiciliu şi judeţul și casa de pensii de care aparții):

1.6. - copie după decizia veche de pensie;

1.7. - copie după un talon de pensie cu cuantumul vechi al pensiei;

1.8. - copie după noua decizia de pensie;

1.9. - copie după actul de identitate (copie alb-negru);

1.10. - copie după contestaţia trimisă şi confirmarea de primire a contestaţiei, în care să se vadă data şi semnătura reprezentantului comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Pasul 2 - După primirea răspunsului de la comisia de contestaţii, în termen de max. 3 zile calendaristice, depui la filială copie după răspunsul privind soluţionarea contestaţiei.

Pasul 3 - În cazul în care, în termenul legal de la înregistrarea cererii de contestaţie, nu ai primit răspuns la această cerere, în termen de max. 3 zile calendaristice, de la epuizarea acestui termen, te prezinţi la filială pentru a comunica această situaţie.

DE REŢINUT: Se desfăşoară două acţiuni paralele (concomitente): direct la tribunal, dar şi parcurgerea contestării la comisiile de soluţionare a contestaţiilor din ministerele respective: M.Ap.N., M.A.I., S.R.I

COMUNICAT URGENT

COMUNICAT URGENT

Luni 31 ianuarie 2011, toti membrii de sindicat care au primit deciziile de pensionare, pe baza salariului mediu ori a adeverintei de venit, sunt rugati sa se prezinte la sediul filialei noastre pentru:

-a primi modelul de contestatie la casa de pensii de care apartin, a deciziei

-a depune documentele prevazute la punctul 1 a din ghid

-a depune documentele prevazute la punctul 1 b din ghid.

Nedepunerea la termen atrage pierdere dreptului de contestatie la casele de pensii si la tribunal si determina ramanerea definitiva a acesteia.

Comunicat nr. 2/28.01.2011

Comunicat nr. 2/28.01.2011

Sambata, 5 februarie 2011, orele 11.00 A.M., la pensiunea Perla Muresului de la Oarda (la intrarea in Alba Iulia) toti avocatii, desemnati sau angajati deja de filiale, se vor intalni cu domnul avocat Costel GILCA si cu avocatii pe zona de sud, pentru a se pune de acord si a stabili ultimele detalii in privinta proceselor.

Din partea Serviciului Juridic va fi prezent dl. Emil PIELMUS.

SCMD va achita cheltuielile de hrana si cazare.

Pentru detalii, adresam rugamintea domnilor avocati sa ia legatura cu domnii:

- Emil PIELMUS - 0720.391.242 ;

- Ioan STATE - 0740.301.047.

Filialele care nu au avocati proprii vor fi repartizate, in urma discutiilor, avocatilor care se vor prezenta la aceasta activitate.

PRESEDINTE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Comunicat nr. 1/28.01.2011

In urma sedintei Departamentului juridic al S.C.M.D. din data de 27.01. a.c. va comunicam urmatoarele:

1. S-a pus in discutie proiectul de ordonanta privind modificarea Legii nr. 119/2010 care a fost prezentat de mass-media si care se dovedeste a fi un palid paliativ la situatia actuala. El prezinta multe deficiente si neclaritati de natura sa conduca in continuare la confuzii si nedreptati.

Asteptam actul juridic in forma definitiva (publicat in monitorul oficial) dupa care vom analiza ceea ce trebuie intreprins in continuare. Dl. Col.(r) Pricina Valeriu a exprimat punctul nostru de vedere in emisiunea de la postul “Realitatea TV”din 27.01.a.c.

Referitor la asistenta juridica in instante, s-a stabilit ca filialele care si-au desemnat avocati vor demara procedura in instantele competente cu acestia. Filialele care nu si-au stabilit avocati vor primi sprijinul nostru, motiv pentru care presedintii acestora vor fi prezenti la intalnirea de la Alba Iulia din data de 5.02.2011.

Secretariatul SCMD va transmite un comunicat privind intalnirea de la Alba Iulia a juristilor.

3 Membrii de sindicat care nu au primit deciziile cu recalcularea pensiilor, dar care au primit pensia diminuata, prin posta sau pe card bancar, se pot adresa Caselor de pensii sectoriale, prin cerere, in care sa solicite informatii privind temeiul in care s-a procedat in acest mod, fara a se emite decizie sau un alt act administrativ in acest sens. Eventualele raspunsuri ce vor fi primite se arhiveaza, in copie, la sediul filialei.

4. Atentionare: impotriva deciziilor primite, sa se formulize contestatii dupa recomandarile cuprinse in modelele postate pe site-ul SCMD in termenul legal de 30 de zile de la comunicare (data de pe stampila plicului cu care s-a primit noua decizie). Reamintim ca plicul trebuie pastrat.

5. Actiunea in anulare care urmeaza a fi introdusa in tribunal se comunica pe e-mail tuturor presedintilor de filiale in cursul zilei de luni, 31.01.2011

6. Departamentul juridic, alaturi de conducerea operativa a S.C.M.D. , va asigura in continuare tot efortul si diligentele necesare apararii intereselor noastre sindicale impotriva oricarei discriminari .

DEPARTAMENTUL JURIDIC

S.C.M.D.

SUB LUPĂ, NOUA OUG PENTRU MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA Lg 119/2010

SUB LUPĂ, NOUA OUG PENTRU MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA Lg 119/2010

Dl. Alexandru Athanasiu (membru PSD) a declarat ca OUG privind modificarea si completarea L119/2010 este neconstitutionala - conform art. 115 alin. (6) din Constitutia Romaniei, astfel:

ART. 115
Delegarea legislativa

(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante.
(3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.
(5) Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, daca nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca in termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata si se trimite celeilalte camere care decide de asemenea in procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta cuprinzand norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 aliniatul (1).
(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.
(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit aliniatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglememta, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

Nota: L119/2010 privind unele masuri in domeniul pensiilor, adoptata in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatiilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 29 iunie 2010, a

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi reglementarea unor măsuri administrative

Având în vedere că, în procesul de aderare al României la NATO şi UE reforma sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost unul dintre principalele repere de aderare, astfel încât acesta să fie din ce în ce mai mult adaptat criteriilor organismelor internaţionale şi, în consecinţă, să aibă un grad sporit de interoperabilitate, în vederea participării - alături de alte forţe ale statelor membre NATO şi UE - la operaţiuni aliate,

ţinând cont că măsurile de restructurare luate au vizat disponibilizarea şi trecerea în rezervă sau încetarea raporturilor de serviciu, independent de voinţa acestora, a unui număr mare de cadre militare, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare înaintea împlinirii limitei de vârstă privind pensionarea, trecerea în rezervă sau incetarea raporturilor de serviciu presupunând calcularea şi stabilirea pensiilor cu vechime incompletă, cuantumul rezultat fiind diminuat,

având în vedere impactul social determinat de diminuarea pensiilor unui număr semnificativ de beneficiari, din motive neimputabile lor, fără restructurările de personal ce au avut loc neexistând posibilitatea de aderare a României la NATO şi UE,

deoarece aceste împrejurări vizează interesul public şi constituie elementele unei situaţii extraordinare, ce nu suferă amânare, se impune adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte privind recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 119/2010,

având în vedere Decizia nr. 38 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, în şedinţa publică din data de 7 ianuarie 2011, irevocabilă, prin care se reţine că normele metodologice de aplicare a Legii nr.119/2010 sunt de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor prin care se produce o pagubă iminentă şi previzibilă a acestora ce contravine Convenţiei europene a drepturilor omului,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. - Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alin. (2), se introduce un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins:

„(2¹) În situaţia pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) revizuite potrivit prezentei legi, se utilizează metodologia şi algoritmul de calcul prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege.”

2. La articolul 3 alineatul (3) se abrogă.

3. La articolul 4, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (3) - (5), cu următorul cuprins:

„(3) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) recalculate conform art. 5 alin. (4), se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza veniturilor realizate lunar de beneficiari.

(4) Obligaţia identificării şi transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (3), revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în cadrul cărora beneficiarul şi-a desfăşurat activitatea.

(5) Instituţiile prevăzute la alin. (4) transmit datele necesare revizuirii, la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.”

4. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 4¹, cu următorul cuprins:

„Art. 4¹. - (1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) recalculate potrivit prezentei legi pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă utile în sistemul public de pensii care se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.

(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se acordă astfel:

a) de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea, împreună cu actele doveditoare, a fost depusă în termenul general de prescripţie;

b) de la data de întâi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii, peste termenul prevăzut la lit. a).”

5. La articolul 5, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) În cazul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b), recalculate conform art. 5 alin. (4), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldelor lunare corespunzătoare gradelor militare deţinute şi funcţiilor exercitate, a funcţiei minime corespunzătoare gradului militar deţinut conform anexei nr. 2 la prezenta lege, dar nu mai puţin decât salariul mediu brut pe economie, după caz.”

6. După articolul 12 se introduc opt noi articole, articolele 13 - 20, cu următorul cuprins:

„Art. 13. - Pe perioada revizuirii pensiilor recalculate, instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, comunică cu beneficiarii drepturilor de pensie, în vederea clarificării aspectelor legate de locurile de muncă, gradele avute, funcţiile îndeplinite şi veniturile realizate.

Art. 14. - Pensiile recalculate pe baza veniturilor lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, rămân în plată în cuantumurile rezultat în urma recalculării.

Art. 15. - Pensiile recalculate pe baza veniturilor realizate şi a salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cuantumurile aflate în plată în luna decembrie 2010, se menţin în plată în cuntumurile rezultate în urma recalculării.

Art. 16. - Pensiile recalculate pe baza veniturilor realizate şi a salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cuantumurile aflate în plată în luna decembrie 2010, se menţin în plată în cuntumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011.

Art. 17. - În cazul pensiilor prevăzute la art. 15 şi art. 16, pâna cel mai târziu la data de 31 decembrie 2011 se va efectua regularizarea acestora, în funcţie de cuantumurile rezultate după valorificarea veniturilor realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare.

Art. 18. - În situaţia pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) – h) metodologia de recalculare şi algoritmul de calcul utilizate în termenul prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. b) sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta lege.

Art. 19. - Ministrul apărării naţionale , ministrul administraţiei şi internelor, precum şi directorul Serviciului Român de Informaţii pot emite ordine şi/sau instrucţiuni de aplicare a prezentei legi.

Art. 20. - Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezenta lege.”

Art. II. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

a) Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010;

b) Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

ANEXA Nr. 1

METODOLOGIE

pentru revizuirea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor

Art. 1. - Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se revizuiesc conform dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi lege, cu respectarea prezentei metodologii.

Art. 2. - (1) Revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 din prezenta metodologie se realizează prin determinarea stagiilor de cotizare şi punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari şi stabilirea cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii la data recalculării acestora.

(2) Documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de către centrele militare judeţene/zonale/de sector sau de către unităţile militare din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.

(3) Pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, la determinarea punctajului mediu anual se vor lua în calcul veniturile corespunzătoare funcţiei pe care acesta a fost încadrat în ţară.

Art. 3. - La determinarea cuantumului pensiei revizuite se foloseşte valoarea punctului de pensie valabil la data efectuării procedurii de revizuire.

Art. 4. - (1) La stabilirea stagiului de cotizare se are în vedere vechimea în serviciu şi, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, respectiv:

a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;

b) a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi în sistemul administraţiei penitanciare;

c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ pentru formarea cadrelor militare;

d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;

e) a fost în captivitate;

f) perioadele de vechime în muncă recunoscute în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g) perioada în care, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-au urmat cursurile de zi ale învăţământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora, potrivit legii.

(2) Pentru perioadele prevăzute la alin. (1) lit. c) – e) la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează ca venituri realizate lunar salariul mediu sau, după caz, net pe economie din perioadele respective, potrivit legii.

Art. 5. - (1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii.

(2) În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3).

(3) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, altele decât cele prevăzute la alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se aplică prevederile în mod corespunzător prevederile din sistemul public de pensii, în vigoare la data efectuării recalculării/revizuirii.

(4) În perioada 1 aprilie 2001 - 1 august 2007, punctajelor anuale nu li se aplică plafonarea prevăzută de legislaţia privind pensiile din sistemul public în vigoare în perioada respectivă.

Art. 6. - În situaţia pensiilor de invaliditate, stagiul potenţial acordat la stabilirea drepturilor de pensie până la data intrării în vigoare a prezentei legi se menţine şi pentru stabilirea punctajului mediu anual, conform legislaţiei în vigoare privind sistemul public de pensii la data recalculării, cu excepţia celor stabilite conform prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Pensia de urmaş se stabileşte procentual din pensia recalculată la care ar fi avut dreptul susţinătorul decedat, cu excepţia celor stabilite conform prevederilor Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - (1) Dacă din documentaţia de pensionare rezultă perioade de vechime în muncă exprimate în săptămâni de cotizare, ca urmare a achitării contribuţiei către fostele case de asigurări sociale, aceste perioade se vor transforma în stagiu de cotizare exprimat în ani şi luni de cotizare.

(2) În acest caz, pentru determinarea punctajului mediu anual se vor utiliza salariile medii brute pe economie din perioadele respective.

(3) Dacă din documentaţiile de pensionare nu rezultă localizarea săptămânilor de cotizare în cadrul anului, acestea vor fi plasate imediat după data de 1 aprilie a anului respectiv.

Art. 9. - Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată se recalculează, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii.

Art. 10. - (1) Stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza revizuirii, precum şi termenul în care poate fi introdusă contestaţia.

(2) Deciziile de pensie revizuite se comunică în scris beneficiarilor, în termen de 30 de zile de la data emiterii.

Art. 11. - (1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Art. 12. - Pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 se autorizează entităţile implicate în acest proces, din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, să încheie contracte de prestări servicii/convenţii civile.

Art. 13. - Determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele repatriate din Republica Moldova care beneficiază de pensiile prevăzute la art. 1 se face prin asimilare, în condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.

COMUNICAT

COMUNICAT

Luînd cunoștință din mass-media despre poziția administrației de stat (și nu numai) privind Decizia nr.38 din 07.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu implicare directă asupra procesului de recalculare a pensiilor militare, Departamentul Juridic în ședința din 25.01.2011, a fost nevoit să-și reorienteze strategia privind acțiunile prezente și viitoare.

În consecință:

1 – acțiunile în constatare și pe cale de Ordonanță președințială se stopează;

2 – în locul acestor acțiuni va fi introdusă acțiune în anulare a deciziilor de recalculare al cărei conținut va fi comunicat, pentru a fi pus la dispoziția avocaților;

3 – procedura de strîngere a documentelor anexă, respectiv documentele din plicul de la Pasul 1 a) – 3 exemplare) va continua de urgență. Documentația va fi prezentată ulterior avocaților la data introducerii acțiunii.

În privința acțiunii preconizată, avocații desemnați de filiale pot lua legătura cu autorul acesteia, av. Costel Gîlcă, la tel. 0724848813.

DEPARTAMENTUL JURIDIC

26.01.2011

DECIZIA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PRONUNŢATĂ ÎN ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 07.01.2011

DECIZIA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PRONUNŢATĂ ÎN ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 07.01.2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

D E C I Z I A nr. 38 Dosar nr. 1371/33/2010

Şedinţa publică de la 7 ianuarie 2011

………...

S-au luat în examinare recursurile declarate de Guvernul

României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva

sentinţei civile nr. 338 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj –

Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

La apelul nominal se prezintă recurentul-intervenient

Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin consilier juridic T.V. şi

intimaţii-reclamanţi H.V., S.G., T.Ş., P.I., B.I., Ş.M.M. şi V.V.,

prin avocat I.V., lipsind recurentul-pârât Guvernul României.

Procedura completă.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul asistent arătând faptul

că recursurile sunt declarate şi motivate în termen, fiind scutite de

plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Se mai învederează că intimaţii-reclamanţi au depus la dosar

întâmpinare, prin care au susţinut că cele două recursuri sunt lipsite

de obiect, având în vedere faptul că, prin sentinţa nr. 443 din

23.11.2010, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea de fond şi a dispus

anularea dispoziţiilor art. 2 alin. 2, 3, 4, 6 şi 7, art. 6 alin. 1, 2 şi art. 10

alin. 2 din H.G. nr. 735/2010.

Magistratul asistent mai arată că la dosarul cauzei au fost

depuse cereri de intervenţie în interesul intimaţilor-reclamanţi,

formulate de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate şi de

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere

„Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5 Bucureşti.

Cererile de intervenţie sunt legal timbrate, însă cererea

formulată de Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi

Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5 Bucureşti nu a

fost comunicată.

Instanţa comunică un exemplar al cererii de intervenţie

reprezentantului recurentului-intervenient Ministerul Administraţiei

şi Internelor care, având cuvântul, arată că nu înţelege să solicite

acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea lua

cunoştinţă de cuprinsul acesteia.

Înalta Curte pune în discuţia părţilor prezente încuviinţarea în

principiu a cererilor de intervenţie.

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, prin avocat D.G.,

solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie, susţinând că

justifică un interes în promovarea acestei cereri, întrucât Guvernul

României a adoptat un act administrativ care prejudiciază interesele

membrilor săi. De asemenea, apărătorul părţii arată că este de acord

cu admiterea în principiu şi a celeilalte cereri de intervenţie

formulată în cauză.

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere

„Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5 Bucureşti, prin avocat B.I.,

pentru aceleaşi motive susţinute de sindicat, solicită admiterea în

principiu a ambelor cereri de intervenţie.

Consilierul juridic al Ministerului Administraţiei şi Internelor

arată că lasă la aprecierea instanţei măsura ce urmează a fi luată în

privinţa cererilor de intervenţie.

Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite cerinţele impuse de

art. 49 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, în temeiul art. 51 şi art. 52

Cod procedură civilă, admite în principiu cererile de intervenţie în

interesul intimaţilor-reclamanţi şi dispune introducerea în cauză în

calitate de intervenienţi a Sindicatului Cadrelor Militare

Disponibilizate şi a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în

Rezervă şi Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5

Bucureşti.

Înalta Curte acordă cuvântul părţilor prezente asupra excepţiei

lipsei de obiect a recursurilor, invocată de intimaţii-reclamanţi prin

întâmpinare.

Intimaţii-reclamanţi, prin apărător, solicită admiterea excepţiei

lipsei de obiect a cererilor de recurs şi, la solicitarea instanţei,

precizează că înţelege să invoce şi excepţia de obiect a cererii de

suspendare.

Consilierul juridic al Ministerului Administraţiei şi Internelor

solicită respingerea excepţiei lipsei de obiect a recursurilor, dar şi a

excepţiei lipsei de obiect a cererii de suspendare, susţinând că

reclamanţii nu au formulat cerere de suspendare în temeiul

dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, ci în baza art. 14 alin. 1

din aceeaşi lege.

Avocaţii intervenienţilor, având pe rând cuvântul, solicită

admiterea excepţiilor invocate în cauză pentru aceleaşi motive

susţinute de reprezentantul intimaţilor-reclamanţi.

Înalta Curte, deliberând, respinge excepţia lipsei de obiect a

cererilor de recurs, cu motivarea că acestea au ca obiect sentinţa nr.

338 din 28.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia

Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

De asemenea, instanţa respinge şi excepţia lipsei de obiect a

prezentei cereri de suspendare, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. 4

din Legea nr. 554/2004, modificată.

Nemaifiind cereri de formulat, Înalta Curte constată pricina în

stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor în raport cu recursurile

declarate în cauză.

Consilierul juridic al recurentului-intervenient Ministerul

Administraţiei şi Internelor solicită admiterea recursului astfel cum a

fost formulat, admiterea cererii de intervenţie formulată în interesul

pârâtului Guvernul României, modificarea sentinţei recurate, în

sensul respingerii cererii de suspendare a H.G. nr. 735/2010 ca

nefondată, susţinând că nu sunt îndeplinite cele două condiţii

prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se

dispune suspendarea actului administrativ.

De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârâtul

Guvernul României astfel cum a fost formulat şi respingerea

cererilor de intervenţie în interesul intimaţilor-reclamanţi.

Avocatul intimaţilor-reclamanţi solicită respingerea

recursurilor ca nefondate, admiterea cererilor de intervenţie

formulate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind

temeinică şi legală, susţinând că, în cauză, în mod corect s-a reţinut

că sunt întrunite ambele condiţii prevăzute de art. 14 alin. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Avocatul intervenientului Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate achiesează la concluziile formulate de avocatul

intimaţilor-reclamanţi şi solicită respingerea recursurilor ca

nefondate şi admiterea cererilor de intervenţie accesorie.

Intervenienta Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în

Rezervă şi Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5

Bucureşti, prin avocat, solicită respingerea ambelor recursuri ca

nefondate şi admiterea cererilor de intervenţie astfel cum au fost

formulate, susţinând că, în mod corect, prima instanţă a constatat că

cererea de suspendare este întemeiată, considerând îndeplinite atât

condiţia cazului bine justificat, cât şi pe cea a pagubei iminente.

Î N A L T A C U R T E,

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – Secţia

Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamanţii H.V.,

S.G., T.Ş., P.I., B.I., Ş.M.M., V.V. au chemat în judecată pe pârâtul

Guvernul României solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va

pronunţa în cauză să dispună suspendarea executării H.G. nr. 735

din 21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit

legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale

poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul

administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în cauză

(filele 27-30 dosar), în care a solicitat respingerea cererii de

suspendare a actului administrativ mai sus indicat şi a prezentat în

detaliu argumentele pentru care a considerat că nu sunt îndeplinite

condiţiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, modificată.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de

intervenţie în interesul pârâtului (filele 31-35 dosar), în care a cerut

respingerea cererii de suspendare.

Intervenientul accesoriu a apreciat că justifică un interes în

formularea acestei cereri, întrucât a avut calitatea de iniţiator al

actului administrativ unilateral cu caracter normativ a cărui

suspendare s-a solicitat de către reclamanţi.

Aceeaşi autoritate publică centrală a invocat, în principal,

excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile, reglementate de art. 7 alin. 1 din Legea nr.

554/2004, modificată.

În justificarea acestei excepţii, Ministerul Administraţiei şi

Internelor a recunoscut că reclamanţii au formulat plângere

administrativă prealabilă la data de 12.08.2010, însă, a arătat că

aceştia au investit instanţa de contencios administrativ cu prezenta

cerere fără a aştepta ca autoritatea publică să răspundă la recursul

administrativ sau îndeplinirea termenului legal prevăzut de art. 8

din Legea nr. 554/2004, modificată.

În subsidiar, intervenientul accesoriu a reiterat considerentele

de fapt şi de drept expuse de emitentul actului administrativ atacat

în întâmpinare, care determină netemeinicia cererii reclamanţilor.

La termenul de judecată din data de 21.09.2010, Curtea a admis

în principiu cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de

Ministerul Administraţiei şi Internelor, în raport de dispoziţiile art.

52 C. proc.civ.

Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de Contencios

Administrativ şi Fiscal, prin sentinţa nr. 338 din 28.09.2010, a respins

excepţia inadmisibilităţii cererii reclamanţilor H.V., S.G., T.Ş., P.I.,

B.I., Ş.M.M., V.V. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a

admis cererea reclamanţilor, a respins cererea de intervenţie în

interesul pârâtului formulată de intervenientul Ministerul

Administraţiei şi Internelor, a dispus suspendarea executării H.G. nr.

735 din 21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit

legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale

poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul

administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunţarea

instanţei de fond.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut

următoarele:

1. Obiectul cererii de suspendare îl reprezintă H.G. nr. 735

din 21.07.2010, iar temeiul juridic al acesteia este art. 14 alin. 1 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Reclamanţii au făcut dovada îndeplinirii procedurii

administrative prealabile, prin anexarea acesteia la cererea de

chemare în judecată, cu respectarea art. 12 din legea mai sus arătată.

Recursul administrativ a fost înaintat prin poştă Guvernului

României la data de 13.08.2010 (fila 13 dosar), iar emitentul actului

aflat în litigiu nu a procedat la revocarea acestuia, motiv pentru care

reclamanţii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

2. Pe fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că sunt

întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată, pentru a se putea dispune suspendarea executării H.G.

nr. 735 din 21.07.2010: cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În concepţia curţii de apel, argumentul juridic aparent valabil,

care justifică îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, rezidă în

împrejurările de fapt şi de drept expuse în cauză de către reclamanţi,

care sunt de natură să inducă o îndoială serioasă în privinţa

legalităţii actului administrativ. În plus, reclamanţii au arătat abuzul

autorităţii publice pârâte, atitudinea acesteia, diligenţele depuse de

aceştia şi efectele posibile şi previzibile ale executării actului

administrativ.

În mod concret, instanţa de fond a constatat că reclamanţii au

criticat H.G. nr. 735 din 21.07.2010, cu motivarea că acest act

administrativ unilateral cu caracter normativ cuprinde dispoziţii care

exced celor ale Legii nr. 119/2010, menţionând în acest sens obligaţia

depunerii cererilor de recalculare a pensiilor, precum şi a

documentelor doveditoare privind veniturile realizate (spre

exemplificare, instanţa a reţinut art. 10 alin. 2, art. 2 alin. 3 şi 4, art. 6

alin. 2 şi 4 din H.G. nr. 735 din 21.07.2010).

Analizând în aparenţă Legea nr. 119/2010, prima instanţă a

observat că aceasta nu conţine dispoziţii care să oblige particularul

să depună cerere de recalculare a pensiei, să solicite şi să depună

documente doveditoare privind veniturile realizate sau în baza

cărora să fie obligaţi să suporte vreo consecinţă ca urmare a

neefectuării de către aceştia a demersurilor prevăzute în actul

normativ.

De asemenea, Curtea de apel a reţinut faptul că nici prevederile

Legii nr. 19/2000 nu impun o astfel de obligaţie, ci sugerează doar

posibilitatea beneficiarilor de a-şi dovedi cu înscrisuri stagiile de

cotizare.

Prima instanţă a apreciat faptul că, în speţă, este îndeplinită şi

condiţia prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ş) din

Legea nr. 554/2004, modificată.

În argumentarea acestui punct de vedere, judecătorul fondului

a arătat că recalcularea pensiilor stabilite potrivit prevederilor legilor

cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, precum şi

determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei

pensii sunt reglementate de Legea nr. 119/2010.

H.G. nr. 735 din 21.07.2010 face pentru prima oară referiri la

situaţia în care beneficiarii pensiilor în discuţie nu depun cereri de

recalculare şi documente doveditoare, caz în care se va proceda în

mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe

baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Starea de fapt anterior prezentată a fost considerată de prima

instanţă de natură a crea un dezechilibru între interesul general şi

imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei,

dezechilibru care există ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor

patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă şi

disproporţionată.

În acest sens, Curtea de apel a făcut trimitere la hotărârea

BUCHEN contra Cehiei pronunţată de instanţa de la Strasbourg, care

stabileşte că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de

proprietate.

În aceeaşi ordine de idei, prima instanţă a amintit şi cauza

Kjartan Asmundsson contra Islandei din 2004, precum şi cauza

Moskal din 2009, în care s-a pus problema încălcării art.1 din

Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea caracterului iminent al pagubei, judecătorul

fondului a nominalizat prevederile art. 1 din H.G. nr. 735 din

21.07.2010, în condiţiile în care acest act administrativ a intrat în

vigoare la data de 29.07.2010, iar pensiile recalculate în perioada de 5 luni reglementată de act vor intra în plată începând cu luna ianuarie

2011.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, prima

instanţă a reţinut pe de o parte că, la nivel de aparenţă, actul

administrativ normativ supus suspendării nu îndeplineşte condiţiile

de fond şi de formă ale actului ce se impunea a fi emis, iar pe de altă

parte iminenţa prejudiciului este previzibilă, aşa încât sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr.

554/2004, modificată, pentru a se putea dispune admiterea acţiunii

reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Guvernul

României şi intervenientul accesoriu Ministerul Administraţiei şi

Internelor, care au solicitat admiterea recursurilor, modificarea sa, în

sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

I. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile

art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul Guvernul României a susţinut

faptul că sentinţa contestată este pronunţată cu aplicarea greşită a

legii, respectiv, a dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului

administrativ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost formulate de

către recurentul Guvernul României următoarele critici de

nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

Raţionamentul instanţei de fond, în sensul că H.G. nr. 735 din

21.07.2010 încalcă prevederile art. 161, art. 164 şi art. 167 alin. 2 din

Legea nr. 19/2000 prin faptul că impune în sarcina persoanelor fizice

aflate sub incidenţa sa obligaţia de a formula cereri de recalculare a

pensiilor şi de a depune acte doveditoare în ceea ce priveşte

veniturile obţinute în perioadele care constituie stagii de cotizare,

este eronat, întrucât porneşte de la o premisă falsă.

În sprijinul acestei idei, recurentul aminteşte dispoziţiile art. 1

alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile foştilor militari

devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

În plus, recurentul susţine că recalcularea pensiilor aflate în

discuţie are loc în temeiul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi

completările ulterioare, astfel cum dispune în mod imperativ art. 3

alin. 1 din Legea nr. 119/2010: „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite

potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în

plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut

de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”

Ca atare, recurentul arată că recalcularea pensiilor

reclamanţilor se face prin efectul Legii nr. 119/2010 şi este

obligatorie în toate cazurile prevăzute la art. 1 din acest act normativ,

iar nu facultativă şi lăsată la latitudinea beneficiarilor, astfel cum

reţine prima instanţă, care apreciază că H.G. nr. 735 din 21.07.2010

le-ar impune acestora să solicite această recalculare, prin adăugare la

lege.

În plus, recurentul precizează faptul că, la termenele prevăzute

de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, recalcularea pensiilor

stabilite pe baza legislaţiei anterioare, care devin pensii în înţelesul

Legii nr. 19/2000, trebuie să-şi producă efectele.

În altă ordine de idei, recurentul Guvernul României

menţionează faptul că Legea nr. 119/2010 nu reglementează pentru

prima dată procedura de recalculare a pensiilor, această problemă

fiind lăsată pe seama metodologiei, astfel cum se prevede la art. 3

alin. 3 din legea anterior individualizată.

În acest sens, recurentul face trimitere la dispoziţiile art. 2 alin.

3 din H.G. nr. 735 din 21.07.2010 şi arată că soluţia adoptată este

firească, întrucât pensiile militare de stat erau stabilite în funcţie de

vechimea în serviciu. Spre deosebire de acestea din urmă, pensiile

din sistemul public de pensii se stabilesc prin determinarea

punctajului mediu anual în raport de stagiul de cotizare, iar ca

regulă, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au

plătit contribuţii de asigurări sociale. Ca atare, trebuie dovedită

realizarea unor venituri pentru care s-au plătit asemenea contribuţii.

De asemenea, recurentul Guvernul României precizează că, şi

în situaţia în care nu se solicită şi nu se depun documentele

doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale, din care să

reiasă veniturile realizate lunar, art. 5 alin. 4 din Legea nr. 119/2010

precizează în mod expres că „în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1,

pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu

pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea

punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe

economie din perioadele respective.”

În concepţia aceluiaşi recurent, aceste documente sunt cerute

doar în completarea datelor din dosarele de pensie deja existente.

Totodată, recurentul susţine că dispoziţiile art. 6 alin. 4 din

H.G. nr. 735/2010 reiau modalitatea de calcul prevăzută de art. 5

alin. 4 din Legea nr. 119/2010, în sensul arătat anterior.

Pe aspectul analizat, recurentul concluzionează că nu este

vorba despre o „sancţiune” pentru neîndeplinirea unei obligaţii, ci

despre o modalitate de calcul stabilită prin lege, care devine

aplicabilă numai în situaţia în care pentru anumite perioade de

cotizare nu pot fi dovedite venituri de natură salarială şi reprezintă o

garanţie din partea statului a minimului pensiei de care vor beneficia

foştii militari.

Pe de altă parte, recurentul Guvernul României arată că,

pornind de la prevederile art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000,

beneficiarii recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010 au un

regim mai favorabil decât asiguraţii din sistemul public de pensii

deoarece, în cazul în care nu sunt dovedite drepturile salariale,

punctajul mediu anual se raportează nu la salariul minim pe ţară, ci

la salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.

În optica recurentului-pârât, în speţă, nu s-a dovedit existenţa

cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.

554/2004, modificată.

Mai precis, recurentul-pârât susţine că nu s-au probat

împrejurările obiective care creează o îndoială serioasă cu privire la

legalitatea actului criticat şi că prima instanţă, pentru a reţine cazul

bine justificat, se bazează pe afirmaţia că prin actul atacat se

„sugerează” obligativitatea depunerii de către beneficiari a cererilor

de recalculare a pensiilor.

O altă critică formulată de recurent se referă la neîndeplinirea

cerinţei pagubei iminente, în condiţiile în care plata pensiilor

recalculate se va face începând cu luna ianuarie 2011, conform art. 4

alin. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010.

II. În calea extraordinară de atac, recurentul Ministerul

Administraţiei şi Internelor a formulat critici de nelegalitate, care pot

fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9

C.proc.civ.

1) În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, intervenientul

accesoriu a arătat faptul că hotărârea instanţei de fond nu respectă

cerinţele art. 261 pct. 5 C.proc.civ., întrucât se bazează pe

considerente pur teoretice, principial valabile, dar nesusţinute de un

probatoriu adecvat.

În opinia recurentului-intervenient, judecătorul fondului cauzei

a invocat în considerentele hotărârii sale speţe care s-au aflat pe rolul

Curţii Europene a Drepturilor Omului, fără nicio legătură cu cererea

de chemare în judecată.

2) În dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc.civ., recurentul Ministerul Administraţiei şi

Internelor a expus unele considerente de ordin doctrinar şi a arătat

că prima instanţă a prejudecat fondul cauzei, cu ocazia analizării

existenţei cazului bine justificat.

În concepţia recurentului-intervenient, în speţă, pentru

stabilirea existenţei primei condiţii impuse de art. 14 din Legea nr.

554/2004, modificată, trebuia avută în vedere situaţia celor care

solicită suspendarea actului administrativ litigios, iar nu eventualele

vicii ale respectivului act, întrucât acestea din urmă trebuie analizate

de instanţa investită cu cererea de anulare.

În concluzie, acelaşi recurent consideră că nu sunt îndeplinite

cerinţele impuse de art. 14 din legea anterior indicată pentru a se

putea dispune suspendarea efectelor H.G. nr. 735 din 21.07.2010.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare în care au invocat

excepţia lipsei de obiect a recursurilor, în raport de prevederile art.

15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi de împrejurarea că,

prin sentinţa nr. 443 din 23.11.2010 pronunţată în dosarul nr.

1510/33/2010, Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de

Contencios Administrativ şi Fiscal a anulat dispoziţiile art. 2 alin. 2,

3, 4, 6 şi 7, ale art. 6 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735

din 21.07.2010.

De asemenea, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea

recursurilor formulate în cauză ca nefondate şi au reiterat susţinerile

existente în cererea de chemare în judecată (a se vedea filele 35-37

dosar recurs).

În speţă, au formulat cereri de intervenţie în interesul

intimaţilor-reclamanţi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

(S.C.M.D.) şi Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi

Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala sector 5 Bucureşti.

Petentul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.)

arată că are interes în formularea cererii de intervenţie, întrucât este

o organizaţie cu personalitate juridică, care reuneşte cadrele militare

în rezervă, disponibilizate conform O.G. nr. 7/1998 şi a altor acte

normative, precum şi alte cadre militare în rezervă şi în retragere,

care aderă la statutul, scopul şi obiectivele sindicatului.

În acelaşi sens, petentul a amintit prevederile art. 6 lit. c) din

Statutul său, potrivit cărora S.C.M.D. are ca scop principal şi pe acela

de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale cadrelor

militare disponibilizate, în rezervă sau în retragere, în rândul cărora

se situează şi dreptul la pensie militară decentă, în raport cu munca

depusă, greutăţile, privaţiunile, riscurile, sacrificiile personale şi

familiale suportate în cariera militară.

Totodată, în conformitate cu art. 7 lit. d) din Statut, pentru

înfăptuirea scopurilor sale, S.C.M.D. va sesiza organele de justiţie cu

privire la activităţile persoanelor juridice sau fizice în caz de

încălcare a drepturilor membrilor de sindicat.

Petentul arată că demersul său juridic se justifică şi din

perspectiva faptului că hotărârea recurată în prezenta cauză produce

efecte erga omnes, astfel încât este opozabilă membrilor S.C.M.D.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Guvernul

României, petentul S.C.M.D. susţine că acesta a devenit ineficient,

deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale cuprinse în art.

15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată.

De asemenea, petentul arată faptul că, ulterior pronunţării

hotărârii judecătoreşti recurate, a fost dată sentinţa nr. 443 din

23.11.2010 prin care Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de

Contencios Administrativ şi Fiscal a anulat dispoziţiile art. 2 alin. 2,

3, 4, 6 şi 7, ale art. 6 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735

din 21.07.2010.

În concluzie, în opinia S.C.M.D., recursul pârâtului Guvernul

României este nefondat, întrucât suspendarea executării actului

administrativ atacat s-a prelungit de drept până la soluţionarea

definitivă şi irevocabilă a cauzei privind anularea actului.

În plus, S.C.M.D. opinează în sensul că H.G. nr. 735 din

21.07.2010 este un act administrativ unilateral cu caracter normativ,

motiv pentru care se impune suspendarea executării pentru toate

categoriile de persoane pe care le vizează, pentru ca măsura

întreruperii executării să nu conducă la situaţii de tratament juridic

diferenţiat, mai cu seamă în ipoteza admiterii acţiunii de fond şi

anulării ulterioare a actului administrativ litigios.

În altă ordine de idei, petentul S.C.M.D. reiterează susţinerile

intimaţilor-reclamanţi cuprinse în cererea de chemare în judecată

(filele 22-28 dosar recurs).

Petenta Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi

Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala sector 5 Bucureşti

consideră că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este

nefondat, pentru aceleaşi considerente expuse şi de petentul

S.C.M.D. (filele 48-53 dosar recurs).

La termenul de judecată din data de 7.01.2011, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, având în vedere susţinerile părţilor şi a petenţilor,

precum şi prevederile art. 51 şi art. 52 C.proc.civ., a admis în

principiu cererile de intervenţie în interesul intimaţilor-reclamanţi

formulate de S.C.M.D. şi de Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare

în Rezervă şi Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala sector 5

Bucureşti.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată, instanţa de control

judiciar a respins excepţia lipsei de obiect a cererilor de recurs, cu

motivarea că acestea au ca obiect sentinţa nr. 338 din 28.09.2010

pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de

Contencios Administrativ şi Fiscal.

În plus, aceeaşi instanţă a respins şi excepţia lipsei de obiect a

prezentei cereri de suspendare, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. 4

din Legea nr. 554/2004, modificată.

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât

şi din oficiu, în baza art. 3041 C.proc.civ., Înalta Curte apreciază că

recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul

Administraţiei şi Internelor sunt nefondate pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt

întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C.proc.civ., în

vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut

corect situaţia de fapt, având în vedere materialul probator

administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

I. În speţă, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C.proc.civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este

sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta

dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6

paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg,

noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu

a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod

real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur

şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre

altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră

pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca

scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi

concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat

efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”,

adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi

al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia

pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti

înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a

raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să

respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional

aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport

de motivele prezentate în acţiunea dedusă judecăţii şi de

argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că

hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. 1

pct. 5 C.proc.civ., întrucât prima instanţă a expus în mod

corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii

sale.

Mai precis, judecătorul fondului cauzei a prezentat în cuprinsul

hotărârii toate elementele care l-au condus la concluzia necesităţii

suspendării efectelor H.G. nr. 735 din 21.07.2010.

Într-adevăr, este corectă afirmaţia recurentului Ministerul

Administraţiei şi Internelor, în sensul că prima instanţă a realizat o

serie de consideraţii de ordin teoretic cu privire la instituţia

suspendării actului administrativ, însă, aceasta şi-a justificat ulterior

soluţia pronunţată, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de

admisibilitate, impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată,

prin raportare la situaţia factuală existentă în speţă, care rezultă din

conţinutul actului administrativ litigios.

În acelaşi timp, Înalta Curte apreciază că jurisprudenţa Curţii

de la Strasbourg, individualizată în sentinţa atacată, prezintă

relevanţă juridică pentru cauza de faţă, contrar susţinerilor

recurentului Ministerul Administraţiei şi Internelor.

II. Nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C.proc.civ., invocate în ambele cereri de recurs, nu sunt

fondate, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea dedusă judecăţii, s-a solicitat suspendarea

executării H.G. nr. 735 din 21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor

stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a

pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut

special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 527 din 28.07.2010).

Soluţia la care a ajuns instanţa de control judiciar va fi

argumentată dintr-o dublă perspectivă:

1) Din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a

cererii de suspendare a actului administrativ, prin raportare la art. 14 alin.

1 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit dispoziţiei legale anterior arătate, în cazuri bine

justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul

sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă

operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum

actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor

administrative constituie un instrument procedural eficient pus la

dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea

respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică

sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de

vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta

din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului

o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi

Legea nr. 554/2004, modificată.

Legiuitorul naţional a fost obligat să găsească criterii pertinente

pentru suspendarea executării actelor administrative până la

clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele

juridice aplicabile în speţă. Măsura cu caracter provizoriu anterior

individualizată determină punerea în balanţă a interesului social cu

cel personal, preeminenţa unuia dintre ele fiind subsumată

principiului legalităţii.

De altfel, trebuie semnalat faptul că, la nivel european, există

preocupări în domeniu. Cu titlu exemplificativ, amintim

Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din

cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la

protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.

Aceasta din urmă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor

o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a se recunoaşte, însă,

eficacitatea necesară acţiunii administrative.

De asemenea, Recomandarea anterior arătată a reţinut faptul că

autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că

activităţile lor sunt de natură să afecteze drepturile, libertăţile şi

interesele persoanelor. Mai mult, acelaşi act european a statuat că

executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate

sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, în anumite

circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să

fie evitat, în măsura posibilului.

Conform Recomandării aflate în discuţie, autoritatea

jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie

trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor

prezente; asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în

care executarea actului administrativ este de natură să producă

pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument

juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

Pe de altă parte, se impune a fi făcută precizarea, realizată şi de

către prima instanţă, că actul administrativ se bucură de prezumţia

de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de

autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe

prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis

autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul

administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt

emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de

neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o

democraţie constituţională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative

reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios

administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile

impuse de Legea nr. 554/2004.

De altfel, în cadrul activităţii de organizare a executării şi de

executare în concret a legii, autorităţile publice emit acte juridice cu

scopul de a modifica ordinea juridică existentă, folosind prerogative

de putere publică, iar actele administrative se adresează persoanelor

fizice sau juridice, care au obligaţia punerii lor în executare.

Cert este că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul

executării din oficiu a actelor administrative, precum şi anumite

garanţii de echitate pentru cetăţeni, întrucât activităţile

administrative nu pot fi discreţionare în ceea ce priveşte alegerea

formelor de executare.

Pe cale de consecinţă, administraţia este legată în mod necesar

de drept, iar procedura administrativă care vizează executarea din

oficiu a actelor administrative nu poate fi lăsată în afara dreptului.

În altă ordine de idei, din lecturarea art. 14 alin. 1 din Legea nr.

554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea

actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiţii: existenţa unui act administrativ, parcurgerea procedurii

administrative prealabile, prezenţa unui caz bine justificat şi

prevenirea unei pagube iminente.

Aşadar, o primă cerinţă pentru a interveni această măsură

excepţională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este

aceea de a fi în prezenţa unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin

noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi

juridice.

După criteriul întinderii efectelor juridice pe care le produc,

actele administrative se pot clasifica în acte administrative normative

şi acte administrative individuale.

Actele administrative normative cuprind reglementări de

principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea

aplicării la un număr nedeterminat de persoane.

Actele administrative individuale sunt manifestări de voinţă

care creează, modifică, desfiinţează drepturi şi obligaţii în beneficiul

sau sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

În speţa de faţă, în mod indiscutabil, H.G. nr. 735 din 21.07.2010

este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, avându-se

în vedere conţinutul său, care se referă la metodologia de recalculare

a pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de

stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu

statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform

Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

În raport de cele amintite anterior, H.G. nr. 735 din 21.07.2010

produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte, se referă la toate

persoanele aflate sub incidenţa sa: foştii militari, poliţişti, funcţionari

publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor,

pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

Relevant pentru problema aflată în discuţie este şi raportul de

subordonare a unei hotărâri de Guvern faţă de legea în aplicarea

căreia a fost emisă, potrivit art. 108 alin. 2 din Constituţie.

De asemenea, în speţă, a fost îndeplinită condiţia procedurală a

recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr.

554/2004, modificată, aspect necontestat în prezenta cale

extraordinară de atac.

Ca atare, soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei

inadmisibilităţii cererii de suspendare este legală.

Conform art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată

prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun

împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului

administrativ.

Datorită recentei modificări legislative pe materia analizată, se

poate aprecia că reglementarea în discuţie îndeplineşte cerinţa de

accesibilitate şi previzibilitate, menită să reducă riscul de

subiectivitate şi de arbitrar.

O asemenea adaptare de ordin procedural la exigenţele juridice

europene era indispensabilă faţă de împrejurarea că, în numeroase

cazuri, statele au fost conduse spre modificarea ordinii lor juridice,

ca efect al aplicării Recomandărilor Consiliului Europei, precum şi a

normelor comunitare.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia

existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la

nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a

executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic

de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii

activităţii administrative presupune atât ca autorităţile

administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate

deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală

măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în

mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susţine că principiul

legalităţii impune trei reguli: existenţa unei baze legale, obligaţia de

a respecta regulile care reglementează activitatea administraţiei,

precum şi obligaţia de a respecta legile generale, fiind vorba de legile

care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administraţiei,

dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele

privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administraţia.

Prin urmare, principiul legalităţii implică, pe de o parte, faptul

că administraţia trebuie să respecte ierarhia normelor, iar pe de altă

parte, faptul că aceasta nu poate acţiona dacă nu este „abilitată” de o

regulă de drept. Această abilitare priveşte competenţa autorităţii

administrative de a emite un act administrativ.

Respectarea principiului legalităţii impune posibilitatea ca

actele administrative nelegale să poată fi revocate întrucât, în caz

contrar, judecătorul poate proceda la anularea lor.

Pentru consolidarea principiului legalităţii, apreciat ca un

adevărat postulat constituţional, sunt necesare reguli sistematizate,

clare şi coerente, care să guverneze activitatea autorităţilor

administrative.

După cum au subliniat în mod constant teoreticienii şi

practicienii dreptului european, legalitatea este unul din elementele

dreptului la buna administrare.

În sistemul juridic românesc, acest principiu este reglementat în

art. 1 alin 5 şi art. 16 alin. 2 din Constituţie. Astfel, primul text

constituţional precizează faptul că, în România, respectarea

Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Pe de altă

parte, al doilea text cuprins în Legea fundamentală arată că nimeni

nu este mai presus de lege.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că suntem în prezenţa

unui caz bine justificat.

Aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu

privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat

sunt legate de aparenta încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, în

a cărei aplicare a fost dată H.G. nr. 735 din 21.07.2010.

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, la o analiză în

aparenţă a Legii nr. 119/2010, se observă că ea nu conţine dispoziţii

care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei,

să solicite şi să depună acte doveditoare privind veniturile realizate

sau în temeiul cărora să fie obligaţi să suporte vreo consecinţă, ca

urmare a neefectuării de către aceştia a demersurilor prevăzute în

actul normativ. La rândul său, nici dispoziţiile Legii nr. 19/2000 nu

impun o asemenea obligaţie, ci se referă doar la posibilitatea

beneficiarilor săi de a-şi dovedi, în situaţiile prezentate în

reglementare, cu înscrisuri probatorii stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art. 2 alin. 3 şi 4, art. 6 alin. 2 şi art. 10 alin. 2

din H.G. nr. 735 din 21.07.2010 obligă pensionarii aflaţi sub incidenţa

sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor şi să depună

cererile de recalculare şi actele doveditoare privind veniturile

obţinute.

O altă observaţie care se impune a fi făcută este aceea că toate

criticile formulate de recurentul Guvernul României cu privire la

condiţia cazului bine justificat vizează fondul cauzei, ceea ce excede

controlului ce poate fi făcut de Înalta Curte investită să analizeze

legalitatea unei sentinţe care s-a pronunţat pe o cerere de suspendare

a unui act administrativ.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că nu

poate primi nici critica formulată de recurentul Ministerul

Administraţiei şi Internelor, în sensul că prima instanţă, prin analiza

îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, a prejudecat fondul

cauzei, în raport de cele expuse mai sus.

În plus, Înalta Curte apreciază că este nefondată şi critica

formulată de acelaşi recurent-intervenient, în sensul că trebuia avută

în vedere situaţia celor care solicită suspendarea actului

administrativ litigios, iar nu eventualele vicii ale respectivului act,

întrucât acestea din urmă trebuie analizate de instanţa investită cu

cererea de anulare.

Pe acest aspect, instanţa de control judiciar are în vedere faptul

că H.G. nr. 735 din 21.07.2010 – act administrativ unilateral cu

caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca şi sentinţa recurată.

În altă ordine de idei, un argument suplimentar care pledează

pentru aparenta nelegalitate a actului administrativ litigios este

faptul că, prin sentinţa nr. 443 din 23.11.2010 pronunţată în dosarul

nr. 1510/33/2010, Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de

Contencios Administrativ şi Fiscal a anulat dispoziţiile art. 2 alin. 2,

3, 4, 6 şi 7, ale art. 6 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735

din 21.07.2010 (a se vedea filele 60-68 dosar recurs).

În speţă, este îndeplinită şi condiţia prevenirii pagubei

iminente, impusă de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Astfel, conform art. 2 alin. 1 lit. ş) din legea în discuţie, paguba

iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi

publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru

a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Putem aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului

administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public,

situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le

apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu

soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret,

având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele

actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa. Aceasta

din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării

unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii

judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de

anulare a actului.

În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia

primei instanţe, în sensul că H.G. nr. 735 din 21.07.2010 creează o

situaţie discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual

pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru

care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare şi

documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidenţiat şi de către judecătorul

fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter

normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de

pensie.

Ca atare, Înalta Curte reţine că actul administrativ aflat în

litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi

rezonabilă, în sensul art. 14 din C.E.D.O.

Într-adevăr, situaţia de fapt generată în urma adoptării H.G. nr.

735 din 21.07.2010 este de natură să creeze un dezechilibru între

interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale

cetăţeanului. Cu alte cuvinte, există un dezechilibru atunci când se

diminuează drepturile patrimoniale, motiv pentru care persoana

trebuie să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată.

De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanţa europeană a

drepturilor omului a decis în mod constant că noţiunea de „bun”, ca

obiect al dreptului de proprietate, consacrat şi protejat de art. 1

paragraful 1 din Primul Protocol Adiţional al C.E.D.O., include orice

interes al unei persoane de drept privat care are o valoare

economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept

de proprietate.

Prin dispoziţia referitoare la obligarea pensionarilor de a

depune cereri de recalculare a pensiilor şi a documentelor

doveditoare ale veniturilor pe care le-au dobândit în decursul

carierei, se realizează o ingerinţă în dreptul lor la respectarea

bunului, reprezentat de pensie.

Pe de altă parte, caracterul iminent al prejudiciului suportat de

persoanele aflate sub incidenţa H.G. nr. 735 din 21.07.2010 rezultă şi

din prevederile art. 1 din actul administrativ normativ, care

statuează că pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr.

119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de

calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii

şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările

ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri.

Textul normativ mai sus citat trebuie corelat cu faptul că H.G.

nr. 735 din 21.07.2010 a intrat în vigoare la data de 29.07.2010, iar

pensiile recalculate în temeiul procedurii reglementate de aceasta, în

termenul de 5 luni, au intrat în plată din luna ianuarie 2011.

Din cele anterior expuse, rezultă cu evidenţă faptul că există o

pagubă iminentă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea

contenciosului administrativ.

2) Din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 15 alin.

4 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte

reţine următoarele:

Conform dispoziţiei legale amintite mai sus, în ipoteza

admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile

art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi

irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat

suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1.

Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuţie, sa

dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ, dispuse

în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată iar, pentru acest

motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă în

corpul legii.

Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin

punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu

mai avea nicio posibilitate legală de a menţine măsura suspendării şi

după momentul pronunţării soluţiei instanţei de fond, când înceta

suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentinţa nr. 443 din

23.11.2010 pronunţată în dosarul nr. 1510/33/2010, Curtea de Apel

Cluj – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a

anulat dispoziţiile art. 2 alin. 2, 3, 4, 6 şi 7, ale art. 6 alin. 1, 2 şi 4 şi ale

art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735 din 21.07.2010.

Aşadar, prin aplicarea art. 15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată, măsura suspendării H.G. nr. 735 din 21.07.2010, dispusă

de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea

definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act

administrativ unilateral cu caracter normativ.

În plus, se impun a fi amintite şi prevederile art. 14 alin. 4 şi 7

din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, conform art. 14 alin. 4 din lege, hotărârea prin care se

pronunţă suspendarea este executorie de drept; ea poate fi atacată cu

recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul nu este

suspensiv de executare.

Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii

judecătoreşti în acest domeniu încă de la momentul pronunţării sale.

Pe de altă parte, art. 14 alin. 7 din Legea contenciosului

administrativ întăreşte ideea menţionată anterior, întrucât dispune

că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea

oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În această ordine de idei, prezintă relevanţă faptul că în materia

contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale

specifice, printre care şi cea privind executarea hotărârilor

judecătoreşti pronunţate în cererile de suspendare.

De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicţionale a devenit

în dreptul european cea de-a treia garanţie a procesului echitabil,

reglementat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt

nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9

C.proc.civ. iar, în speţă, nu există motive de ordine publică care să

poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1 teza

a II-a C.proc.civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va respinge recursurile declarate de

Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi va

admite cererile de intervenţie în interesul intimaţilor-reclamanţi

formulate de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.)

şi de Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere

„Alexandru Ioan Cuza” – Filiala sector 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr.

338 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Comercială,

de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondate.

Admite cererile de intervenţie în interesul intimaţilorreclamanţi

formulate de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

şi de Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere

„Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Sector 5 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011